Arta actorului - arta trairii scenice - Adrian Tofei

(specificatie : o buna parte din texte sunt preluate de pe forumul UNATC )

Actor = Om = Adevar = Creator
Arta actorului = arta trairii scenice.
Arta actorului = sacrificiu, martiriu.
Arta actorului = regasirea omului in superioara lui umanitate.
Arta actorului = unitatea in diversitate a naturii umane contradictorii (ce nu e paradoxal nu e cu adevarat dramatic).
Arta actorului = cercetare si experimentare cu scopul insusirii mecanismului specific pentru transformarea conventiilor in realitati psihologice obiective specifice spiritului - mai important decat adevarul e drumul spre adevar; de aceea arta actorului este "macelarita" de sistemul de invatamant, mai ales de sistemul de notare in sine, incompatibil cu creativitatea si cu psihicul studentului in dezvoltare. Fara libertate nu exista creatie; constrangerea si modelarea din sistemul de invatamant conduce la autocenzura comportamentului, la duplicitate, la minciuna; se cere sinceritate, dar in realitate se cultiva contrariul: minciuna, ipocrizia, falsitatea. Prima conditie a creativitatii unui grup e increderea reciproca, in a carei sprijin nu vine sistemul, ba chiar vine din contra.
In opera de arta a actorului, materia e omenescul, fara reductii; actorul e omul viu si intreg, complet, la intreaga sa capacitate de a rationa si a simti. A juca, a interpreta, a mima inseamna a reduce omenescul, a nega virtutile pe care ni le-a dat Dumnezeu.
In viata oamenii fac cele mai bune roluri (rolul studentului, al profesorului, al angajatului, al patronului, al parintelui etc.). Acestea sunt cele mai credibile roluri deoarece avem scopuri si intentii clare si ne asumam regulile "jocului" - astfel rolul se formeaza de la sine, nu incercam nici o clipa sa-l costruim, sa-l ilustram, sa-l aratam cuiva. La fel si actorul - nu trebuie sa arate nimic nimanui; nu trebuie sa arate spectatorului cum crede el ca ar fi Hamlet de exemplu, sa-l interpreteze; spectatorul nu cere o opinie de la actorul X despre Hamlet, spectatorul vrea sa-l vada pe HAMLET!!! Atunci cand actorului i se cere sa aiba un scop, nu inseamna ca actorul trebuie sa arate ca are un scop; atunci cand i se cere sa fie in situatie, nu inseamna ca trebuie sa arate ca e in situatie; atunci cand i se spune sa fie, nu sa faca, nu inseamna ca trebuie sa arate ca el este si ca nu face; atunci cand i se cere sa comunice real, nu inseamna ca trebuie sa arate ca el comunica real, sa arate ca asculta, ca incaseaza; atunci cand o "repetitie" (termenul corect e refacere) e un succes, actorul nu trebuie sa incerce sa repete succesul, sa arate cat de bine i-a iesit cu o zi in urma.
Doar scopul clar (definit scurt si la obiect) si real si intentiile clare si reale in situatia asumata in mod real pot tine actorul departe de capcanele enumerate in paragraful anterior. Actorul nu trebuie sa constientizeze ideea de "personaj". Pe scena sau la filmari el trebuie sa-si asume instantaneu situatia de viata in care se afla personajul si scopul si intentiile sale, asumate in legatura cu colegii din distributie si niciodata in legatura cu "personajele". La fel cum nimeni nu poate sti din timp cum va reactiona intr-o situatie de criza si nici nu-si va putea analiza actiunile ce vor veni organic in timp ce se va afla intr-o astfel de situatie, tot asa nici actorul nu trebuie nici o clipa sa se intrebe cum sa-si asume situatia sau cum sa actioneze, ci sa se "arunce" pur si simplu in situatie. Textul trebuie sa fie foarte bine memorat si apoi uitat, la fel cum in viata niciodata nu stim ce vom face peste o ora sau peste un an sau cum vom actiona sau ce oameni si obstacole vom intalni. Daca situatia, scopul si intentiile sunt asumate, actiunile si replicile vor veni organic in urma unei puternice necesitati interioare.
Daca toate acestea vor fi respectate, actorul va avea o traire autentica, unica si irepetabila, iluzia de "personaj" sau de "interpretare" sau de "rol" fiind doar a publicului. Daca situatia, scopul si intentiile nu sunt asumate, actorul va actiona nesustinut interior, deci va minti, caz in care nu se poate discuta despre adevarata arta a actorului, cea a trairii scenice.
Aceasta metoda e eficienta doar odata cu dezvoltarea curiozitatii ludice, a vulnerabilitatii, spiritului de sacrificiu, initiativei, onestitatii, demnitatii, increderii, curajului, simtului masurii, modestiei, bunului simt, inteligentei, fermitatii, simtului punctualitatii, al responsabilitatii, vointei si unui foarte bun echilibru intre ratiune (gandire) si simtire (impuls).
Autocunoasterea e principalul punct de sprijin al omenescului, principalul punct de sprijin intre ratiune si simtire, principalul punct de sprijin impotriva a tot ceea ce se impotriveste cunoasterii. Actorul e adevaratul spectacol, spectatorul experimenteaza, traieste, simte, rationeaza, creeaza odata cu el si astfel se autocunoaste (imaginatia substitutiva) - cauza si scopul studiului artei actorului: "Ce este omul?".
Certitudinile si ideile preconcepute suprima libertatea si creatia si anuleaza omul, sunt cele mai mari obstacole in calea adevarului. Sunt cei mari dusmani ai omului si implicit ai actorului.
Adevarul motiveaza efortul actorului; arta actorului se supune filosofiei metodei, a drumului spre adevar, drum pe care se porneste fara idei preconcepute si fara a se cunoaste destinatia. Majoritatea spectacolelor de "teatru" nu au nimic in comun cu arta actorului, ele supunadu-se filosofiei obiectului, a rezultatului final, a viziunii moarte a unui regizor care fabrica viata din idei preconcepute in loc sa o descopere, sa o lase sa se nasca.
Teatrul nu trebuie sa fie o ilustrare a vietii, nu trebuie sa arate nimic nimanui, in caz contrar obliga actorul sa adopte o tehnica deductiva, de acumulare de trucuri. Tehnica actorului trebuie sa fie una inductiva, de eliminare a certitudinilor si cliseelor, de despecializare. Teatrul nu trebuie sa se supuna filosofiei obiectului, nu trebuie sa se supuna niciunei filosofii si nimanui.
Teatrul adevarat se naste atunci cand actorul cu un scop real in situatia asumata in mod real intalneste obstacole in calea atingerii scopului.
Ceea ce este elementar (actorul) hraneste ceea ce este "construit" (actorul in situatie) si invers.

Munca actorului cu sine insusi - Stanislavsky

Am vrut sa pun aici cartea scanata dar mi-a fost prea greu sa atasez atatea amar de pagini. Stiu ca este marfa de contrabanda (am intampinat mari greutati pana am pus mana pe ea) si as dori s-o ofer oricui o cauta. Asadar, nu ezitati sa mi-o cereti si v-o voi trimite comprimata.

admitere

Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale"
Domeniul ARTE / TEATRU
SPECIALIZAREA: ARTELE SPECTACOLULUI - Actorie

Cursuri de zi - 3 ani

PROBE DE CONCURS

ETAPA I-a Eliminatorie
(probele se notează cu admis sau respins)

- Prezentarea unor versuri şi a unei povestiri din repertoriul candidatului1)
Testarea calităţilor ritmice şi muzicale
- practic

- Literatură dramatică2)
- scris

Test psihologic/Ateliere3)

1) Repertoriul candidatului va cuprinde un număr de 10 poezii diferite ca gen, o povestire şi un monolog din literatura română şi/sau universală.
2) Subiectele la această probă vor fi elaborate din cele 10 piese de teatru din bibliografia recomandată.
3) Candidaţii admişi la Etapa I vor participa înainte de începerea Etapei a II-a la un test psihologic şi ateliere de lucru (exerciţii specifice, antrenament corporal şi vocal, interviu). Exerciţiile de la aceste ateliere pot reprezenta probă de concurs în Etapa a II-a .

ETAPA a II-a

- Prezentarea repertoriului (monolog, povestire, versuri) la alegerea candidatului şi a comisiei.
- Improvizaţie pe teme date - practic

BIBLIOGRAFIE

1. W. Shakespeare - Romeo şi Julieta
2. Moliere - Avarul
3. C. Goldoni - Slugă la doi stăpâni
4. A.P. Cehov - Pescăruşul
5. H. Ibsen - Nora
6. J. Osborne - Priveşte înapoi cu mânie
7. I.L.Caragiale - O noapte furtunoasă
8. T. Muşatescu - Titanic vals
9. C. Petrescu - Jocul ielelor
10. M. Sebastian - Steaua fără nume

In atenţia candidatilor la actorie:
La intrarea in examen (la prima proba), candidaţii la actorie vor trebui sa aibă asupra lor:
A. Un dosar de repertoriu, prezentat astfel:
1. Prima pagină trebuie sa aibă înscris:
- REPERTORIU
- numele şi prenumele candidatului
- vârsta
- localitatea de origine
2. A doua pagină:
Lista cu poeziile (lirice, comice, de forţă, populare, filosofice), povestirile şi monoloagele care vor fi prezentate pe parcursul examenelor de admitere;
3. Paginile următoare: Textele materialului de repertoriu.
B. Un CD (sau dischetă floppy) care sa conţină Lista şi textele materialului de repertoriu


MASTER


Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L.Caragiale"
Facultatea de Film
Domeniul CINEMATOGRAFIE SI MEDIA
Specializarea PRODUCŢIE DE FILM

Durata sudiilor : 3 semestre
Numărul locurilor : 3 locuri bugetare + 1 loc cu taxă

PROBELE DE CONCURS

Proba 1 - scris
Probă de cultură cinematografică pe baza bibliografiei de concurs.

Proba 2 - oral
Organizarea industriei cinematografice; exerciţii practice de estimare a bugetarii unui fragment din decupajul regizoral al unui film pus la dispoziţia candidatuui de comisie

Bibliografie:
- Lucian Pricop, Managementul in cinematografie, Ed. Tritronic, 2004
- Robert C Allen, Douglas Gomery, Film History: Theory and Practice, New York Random House, 1985
- Emanuel Levy, "Cinema of Outsiders: The Rise of American Independent Film", New York: New York University Press, 1999

Cand am facut forumul asta, acum trei ani, m-am gandit la mine.
La disperarea mea, inainte de admitere.
La insuficienta mea informare, care lasa loc de speculatii gen "numai pilosii intra la unatc".
La lipsa de incurajare.
La complexele mele de inferioritate.
La teama mea de Bucuresti.
La intrebarile fara raspuns.
La groaza de comisie.

Cand am facut forumul asta, acum trei ani, m-am gandit la mine.
Si am considerat ca voi nu trebuie sa treceti prin ce am trecut eu.

Iar faptul ca unii dintre voi isi bat joc de initiativa mea, ma intristeaza.
Insa eu sunt aici, nu pentru a schimba caractere putrede.
Ci pentru a-i ajuta pe cei ce se tem de necunoscut.

Unu-ionutz>>Cand mai vii la mine dupa foi, aminteste-mi sa iti dau adresa de la librarie.


Initiez acest topic nu pentru a arunca meserias cu barda in actorii care fac reclame, ci pentru a discuta.

1. Parerea mea este ca e foarte ok ca un tanar student sa faca reclama. Vede si el cum e cu camera, il vede si mama la televizor, plus ca face niste banuti care sunt buni. Asta tine o perioada. Unii, insa, se specializeaza pe reclame. Tot optiunea lor este, insa daca nu stii cand sa te opresti, iti pierzi credibilitatea pe scena, in fata mea, spectatorul.
Exemplu: Ma refer aici la un tip pe care-l stiu din facultate, si pe care l-am vazut intr-un spectacol in care era surprinzator de bine. Spun surprinzator, pentru ca, desi isi facea treaba decent pe scena, nu puteam sa il separ de imaginea pe care si-a creat-o intr-un gen de reclame, cand bea bere si e cotrobait in seiful gandurilor (plin cu gagici) de prietena curioasa. Baiete, o bere!

Recomand constipata, tinerelor actrite, sa evite reclame rusinoase la produse care stimuleaza purgatia si le scot gazele.

2. In cealalta mana, avem reclamele facute de actorii middle age si batraiori. Ma refer strict la cei care depasesc numarul decent de 5 spoturi. In afara de Magda Catone si Adriana Trandafir, care sunt actrite excelente pe scena, va rog sa observati ca numele grele din teatru evita sa apara cu fatza pe ecran, lasand loc pentru cei care nu prea au ce demonstra pe scena. Acestia insa isi doresc cu orice pret celebritatea, chiar daca dau al draqului de penibil in reclame si mai penibile, in care, folosindu-se de faptul ca ii stie lumea, incearca sa convinga ca e ok sa ai un fetis pentru veioze...

Ii aplaud din suflet pe actorii care au voce excelenta si o imprumuta, inteligent si haios, spoturilor publicitare.

Esti inscris intr-o lista, nu oarecare, ci in ordine alfabetica. Pe grupe, caci sunteti multi. Impartiti pe sexe.
Cand iti vine randul, intri. In fata comisiei. Te vor intreba cu ce vrei sa incepi, cu ce ti-e tie mai drag. Tu reciti poezia, dupa care, uitandu-se in dosarul tau de repertoriu, te vor pune sa spui si alte texte. Vei si canta, vei si dansa.
Dupa care vei fi respins.
Glumesc. Sau admis pentru proba urmatoare.

Ai mare grija cu "pregatirile", care, in 90% din cazuri, fac din voi marionete, nimicind toata spontaneitatea si firescul.
Nu cunosc nici un student care sa fi fost "pila" cuiva, insa cunosc cativa candidati care, dupa ce pica, spun ca nu se poate intra din cauza "pilelor", pentru ca e mai simplu asa, decat sa se gandeasca la ce s-a intamplat in examen, si cum au aparut ei in fata comisiei.
Pana la anul citeste mult: poezie, literatura dramatica.
Cultiva-ti simtul estetic.

Intr-un an de zile cultiva-ti simtul estetic.
Citeste teatru. Poezie. Beletristica (selecteaza).
Citeste rusii, intra in alte epoci, in alte culturi. Fa vocalize. Fa miscare.
Fa in asa fel incat sa fii mandra de tine. Sa arati bine, sa te misti armonios, sa vorbesti cultivat. Ascute-ti spiritul.

..Si vino la examen.


Nu mai luati ex abrupto ceea ce va zic. Schimbarile de look radicale, in vacanta, sunt ok.
Schimbarile de look radicale cand joci Hamlet si ai pofta de o creasta in varful capului, sunt nefericite.

Oamenii care urca pe scena sunt extrovertiti. Le place sa fie acolo, le place sa fie urmariti.
A-ti dori sa ajungi pe scena nu implica insa si lipsa de emotii si trac. Dimpotriva. Emotiile te ajuta. Ele te incalzesc, ele te aduc mai aproape de public. Cunosc actori exceptionali, care emana o forta pe scena, de zici ca sunt facuti din otel. Fals. Sunt sensibili si stiu ca au, chiar si la spectacolul cu numarul 100, mari emotii.
Acum, vorbind despre tine. Problema este delicata, caci nu te pot analiza pe principiul "mama omida". Nu te pot "simti" de la distanta. Probabil esti doar un puiut care bate la usa propriilor aspiratii. Ceea ce ti se intampla este firesc. E normal sa te fastacesti, e normal sa iti vina sa intri in pamant cand ai auditoriu. Cu totii am trecut prin asta.
Singurul lucru care te poate clarifica in legatura cu admiterea la teatru este sa dai admitere la teatru.
Dincolo de ceea ce va zice comisia, vei avea experienta ta proprie. Si, mai presus de orice, faptul ca tu, atunci, vei afla daca esti pe drumul bine ales.
A iubi actoria nu este egal cu a-ti dori sa fi vedeta. Ci sa iubesti scena. Daca exemenul iti releva faptul ca esti prea instabila din punct de vedere emotional, nu e bai. Trebuie sa te mai "coci" un pic, sa capeti incredere in tine, caci de aici vine problema. De la faptul ca nu esti, inca, sigura pe tine. Nu este grav, ci normal.


Cei de aici sunt ca tine. Au si ei frici, si panica, si dorinta enorma sa intre, au si ei visuri si cosmaruri. Doar ca, spre deosebire de tine, sunt de mai multa vreme pe forum si nu se mai descalta la usa, caci din musafiri au devenit de-ai casei. Chiar daca unii dintre ei au picat examenul in anii trecuti.
Pasiunea este comuna, si, studenti sau nu, fac parte din lumea asta nebuna, sentimentala, care-ti creeaza dependenta, a artistilor.
E doar o problema de timp materializarea visului.
Ca si tine, erau la inceput, caluti naravasi. "Vreau sa intru anul acesta!"
...Uneori nu s-a putut. Insa, macar, s-au lamurit.
Vor incerca din nou.
...Lucru pentru care ii iubesc, inca o data.

Monologul trebuie sa fie monolog, caci e mai personal, te implica si ai mai multe sanse sa te arati. Toata lumea stie ce scrie Cartarescu, si cred ca poti bate mai departe de atat.

Cantecul e important in masura in care iti place sa il canti. Nu dai examen la opera, insa nici vocile de magar nu sunt indicate. Mai pune si emotiile si vei vedea ca oricum nu va iesi perfect. Insa comisia isi va da seama daca esti greiere sau lacusta.

La dans ti se va pune o melodie. Si aici, nu se cauta balerini, oamenii vor sa vada ca stii sa iti folosesti membrele in ritm, nu ca au de-a face cu o scandurica teapana.

Acum, ca ai atins aspectul cu gesticulatul la poezie... Depinde...Cel mai bun sfat pe care ti-l pot da: urmareste pe cineva care iti spune ceva. Sunt miscarile lui firesti? Da. Pentru ca gesturile vin in completarea vorbei.
NU IN ILUSTRARE.
Ilustram, copil, doar daca cei din fata sunt chinezi si noi italieni. Ceea ce nu este cazul. Comisia este formata numai din romani. Iar tu vrei sa transmiti ceva, uitandu-te in ochii lor si vorbindu-le, nu aparandu-te de muste, caci se pierde mesajul, caci ii obosesti. Cand sunteti firesti, si ceea ce spuneti pe scena pare ca se naste acolo, spontan, ati castigat.

P.S. Si, pentru Dumnezeu, nu mima nimic!!!!!!!!!!!!!!!!!


ideea cu pregatirile astea este asa:
Varianta 1: Unii candidati isi aleg texte care sa ii reprezinte, pentru varsta si experienta lor de viata. Le invata ca pe apa, dupa care merg la cineva sa ii asculte. Perosoana aceea verifica, astfel, daca textele acelea au fost asumate de candidati si daca pot sa le transmita ca si cum le-ar inventa spontan si firesc. Ii asculta, ii corijeaza pe ici, pe colo, si anume in punctele in care candidatii, in loc sa fie firesti, scapa cate un teatralism care li s-a parut lor ca da bine in ecuatie.

Varianta 2. Alti candidati merg la oameni care "fac pregatire". Acesti oameni le aleg textele, in functie de ceea ce cred ei ca s-ar potrivi candidatului pe care tocmai l-au cunoscut, la plezneala deci (sau in functie de ce texte au ei pe acasa). Dupa care, ii pun pe candidati sa spuna textele intr-un fel anume, pentru a scoate in evidenta diverse chestii.
Si asa ne trezim la adimitere cu copii care, in loc sa fie firesti, sunt "lucrati". Unii sunt lucrati atat de bine, incat nu mai revin niciodata la personalitatea proprie.

Iti recomand varianta 1.

Este munca ta cu tine. Este pasiunea ta. Tu te cunosti cel mai bine. Tu stii cum sa te pui in evidenta.

de parca entuziasmul ar putea fi dozat, constient, in bucatele. Pe scurt, entuziasmul nascut si simtit firesc este foarte benefic, entuziasmul scos cu forcepsul din tine, este dezastruos. Il ai, sau nu il ai in ziua aia. Nu ti-l "provoca".

Inteleg dilema ta, ai ramas cu o framantare si cu o neimplinire. Daca te consoleaza cu ceva, sunt multi oameni care au terminat facultatea de actorie si, din varii motive, sunt manageri la o firma mai mult sau mai putin obscura. Nu poti alege, practic, intre "dragoste si bani". Poti sa glisezi artistic, insa, si chiar cu succes. Daca job-ul tau nu te solicita la maxim, cauta, acolo unde esti, oameni care au aceeasi pasiune ca tine. Nu facultatea te face actrita, ea reprezinta doar un antrenament peste care poti trece cu succes in zilele noastre. Nu iti recomand sa te intorci in tara, decat daca simti ca nu poti trai printre straini (asa sunt eu, am incercat sa stau in Australia, si m-am imbolnavit de dor de tara). Si aici vei avea aceeasi dilema, numai ca aici, din pacate, vei fi platita mai putin. Nu trece cu buldozerul peste ceea ce-ti cere sufletul, caci nu te vei consola niciodata. Cauta, acolo, sa gasesti un proiect, si dupa aceea va fi mai usor. Nu te abandona si nu mai considera ca la 25 de ani ai "o varsta". Esti foarte tanara, iar actoria se face pana la adanca batranete. Succes!

Daca stai sa te gandesti, sunt atatea cazuri in care actori au ajuns "sa moara de foame" sau sa "serveasca prin baruri"...Unii s-au resemnat, altii viseaza inca dupa gloria ce-a putut sa fie, dar n-a fost, o mare parte isi pun intrebarea "cum ar fi fost daca...?". Fara indoiala, viata in care traim e grea, dar asta numai pentru ca noi o facem grea. Eu una vad totul din jurul meu frumos...si surpriza cea mare e ca intr-adevar e asa cum il vad. Stiti ce mi-ar placea? sa stiu ca mai exista cate un om care sa se trezeasca dimineata si sa isi spuna "Azi e o zi noua. Las totul in urma si nu ma mai intereseaza ce a fost. Sunt doar eu si inima mea. O sa lupt pentru ce vreau. O sa reusesc, trebuie...!" N-ar fi frumos? N-ar fi frumos doar sa sa iti urmezi inima si constiinta? de ce atatea cazuri de actori care nu au reusit? dar imediat vine si raspunsul meu "Oare cat de mult se cunosteau ei?". Cred ca aici e problema multora. Cel mai important lucru e sa te cunosti in primul rand pe tine insuti si vei gasi toate raspunsurile de care ai nevoie. Daca o sa reusesti sa iti cunosti inima, o sa stii ce trebuie sa faci, care e "rolul" tau in viata. Cati dintre cei care se cred actori sunt cu adevarat actori? Chiar e posibil sa fii facut pentru asta si sa mori de foame? Mi-e greu sa cred ca exista cineva atat de talentat pe care sa nu il fi remarcat nimeni. Mi se pare asa...foarte urat sa se puna problema de castig si sa stai sa te gandesti la mediocrii care au ramas cu resimtimente si cu regrete. Teatrul nu este "o meserie", nu inseamna in niciun caz bani. Teatrul reprezinta pasiune, daruire, sprit. Eu sunt unul dintre oamenii care isi spun "sunt doar eu si inima mea, restul nu ma intereseaza". Daca iubesti atat de mult teatrul doar lasa-l sa devina una cu personalitatea ta, si da-le spectorilor care vin sa te priveasca macar un sfert din bucuria pe care ti-a dat-o tie teatrul, sau pe care ti-o dau ei cand te aplauda. Viata e atat de frumoasa..doar bucura-te!

Personal cred ca intrebarea asta vine si odata cu parerile celor din jur. Sunt sigura ca multi dintre voi au auzit de la persoane apropiate cel putin o data replica "esti sigur ca asta vrei sa faci? o sa ajungi muritor de foame". Am 18 ani , m-am nascut si am crescut intr-o familie de artisti (mama e balerina, tata e actor), pot spune ca teatrul , si la propriu si la figurat, mi-a fost a doua casa. Si inevitabil, petrecand atatea ore in lumea asta "din spatele scenei" vezi toate emotiile, toate greutatile, toate indoielile. Sunt actori care dupa multi ani de meserie ajung pentru cateva clipe sa se gandeasca ce grea e viata si ca poate ar fi fost mai intelept sa faca ceva care sa le aduca un suport financiar si poate mai putin stres si consumare. Insa la scurt timp dupa aceea se urca din nou pe scena si isi aduc mereu aminte de ce au ales ce au ales. Sunt convinsa sa urmez si eu aceasta meserie cu toate riscurile ( pentru ca in viata trebuie sa iti asumi si riscuri) si daca se va intampla sa aiba lumea dreptate cu "vei muri de foame" am sa le raspund ca asta a fost alegerea mea si ca fie ce-o fi toti invatam din propriile experiente. Tot ce conteaza este sa traiesti cu tot sufletul ceea ce faci, ceea ce iti place ,pentru ca intradevar actoria nu e o meserie...face parte din personalitatea celui care o alege si fiecare o sa o traiasca diferit. Atunci cand vei fi pe scena , daca vei fii tu multumit si fericit, va fi si publicul pentru ca va simti ca dai tot ce ai inclusiv sufletul. Cred ca aplauzele a o sala intreaga si recunostinta si respectul pe care ti-l arata face cat cinci salarii de ingineri sau informaticieni. Si daca stai sa te gandesti bine, si un actor poate fi bogat...spiritual ce-i drept, dar bogat. (mi-am luat si eu inima in dinti si am postat un raspuns pe forum )


Hai ca iti raspunde si Noica (ma flatezi, petru!), mai ales ca si eu sunt in butoiul cu melancolie, periodic.
E normal sa te framanti, e normal sa ai dubii si regrete. Pentru ca, alegand acest drum, de fapt tu nu vietuiesti in "normalitatea" celor de langa tine. Toata viata vei fi framantat, pentru ca asa trebuie sa fii. Actorul lucreaza cu materialul din dotare. Cu cat e cu ochii mai mari, cu urechile ciulite si cu inima mai deschisa, cu atat o va lua mai des in plexul solar. Si asta, paradoxal, e de bine, pentru ca acumulezi. Te umpli. Si intelegi un adevar simplu, si anume ca pe scena nu trebuie sa "joci", si sa redai, caci oamenii pe care ii intruchipezi sunt la fel ca tine, in coordonatele generale, si ei sufera, plang, mananca, se enerveaza si se constipa, uneori.
Esti la varsta cand si hormonii incep sa-si arate presonalitatea, contribuie la acel summum de factori care nu te lasa sa ramai calm si linistit.
Asa ca, dragule, e normal sa ai regrete si sa nu te gasesti, sa ai senzatia ca esti in zona crepusculara. Partea cea buna este ca vei depasi momentul, si vei avea, iar, puterea, sa zambesti optimist. Esti tot tu, numai ca treci intr-o alta faza, in care copilaria pare ca isi cam ia ramas bun de la tine, si tu o privesti cu ochii plini de lacrimi. Nu fii trist, ea nu pleaca nicaieri, va ramane acolo mereu. De unde stiu? Daca nu era asa, te faceai, mama, inginer programator si te indragosteai de o tastatura.
Bine ai venit in balamuc, e bine, caci esti printre ai tai, suntem destul de multi pentru a le da senzatia oamenilor practici, marginiti si concreti, ca ei sunt sanatosi si ca banalul e bun.

Mda...Sfanta gena romaneasca...
Am postat aceasta lista de povestiri, facand o selectie din repertoriul candidatilor (care, iata, le-au gasit, deci exista). Ea este doar orientativa, pentru a va da un start la citit - caci muuulti dintre voi nu prea citesc, si a ma feri de a auzi vesnicele jeluiri despre faptul ca nu stiti ce e aia o povestire, si nu gasiti, ferit-a sfantul, nicaieri...Acum, ca am pus lista, alte probleme... Posmagii nu sunt muiati, frati romani, iata adevarul!

Eu pot, dintr-o miscare scurta si delicata, sa rad toate topicele care contin sugestii de povestiri si poezii...Stiti de ce nu o fac? Ma gandesc sa pastrez topicele pentru aceia care, cand citesc lista, se dumiresc instantaneu cam despre ce e vorba, si imi mai si trimit cate un mesaj, cu multumiri ca i-am scos din ceata. In rest, dumnezeu cu mila!

(Ma scuzati, voi, cei nevinovati, insa de cinci ani imi tot bat mana pe forum, incercand sa ajut, si cand vad cu ce stufusenii de texte vin unii la admitere, imi vine sa-mi dau cu forumul in cap!)

si eu ma pregatesc pt admitere,fac pregatire de jumatate de an si chiar ma panicasem..ca trebuie sa reciti cum iti vine tie...nu e chiar asa...sunt simturi pe care tu nu stii ca le ai...nu stii de tipetul mut,nu stii ca ai nelinistie interioara plus multe altele...trebuie sa te pregatesti pt ce vrei sa faci la admitere!!cu tot respectul

aceste cursuri nu se fac pentru a "crea" mici actori, ele nu au decat rolul de a va explica etapele examenului de admitere. Se discuta si despre texte, pentru a va fi mai usor sa le abordati. Ti-as sugera sa fii atenta la exprimare, mai ales daca nu ai habar de ceva. Este foarte usor sa ne arati degetul mijlociu si sa se spui "nu mai induceti oamenii in eroare", in loc sa intrebi despre ce este vorba la aceste cursuri... Temperati-va pornirile, pentru ca acest forum are numai voluntari care au trecut prin facultatea asta si isi rup din timpul lor pentru a fi alaturi de voi. In paranteza fie spus, daca faci pregatire cu cineva care iti spune de tipatul mut si neliniste interioara, fugi!

Nu putem sa iti sugeram monoloage, pentru ca e ca si cum ai trage la tinta, orb. Monologul trebuie ales de fiecare in aprte, pentru ca trebuie sa iti reprezinte personalitatea. Nu am cum sa iti sugerez Julieta, daca tu te pliezi mai bine pe Hangita. Citeste mult teatru, si vezi ce se apropie mai mult de tine. Cehov ai citit?

salutare aspiranti la statutul de studenti unatc! probabil ca va incearca niste emotii uriase...de aceea va scriu...anul trecut as fi dat orice pt o vorba buna din partea cuiva.am trecut si eu prin ce treceti...mesajul pe care l-am primit eu a fost: arunca-te cu capul inainte si da la teatru!
asta am facut si n-a fost rau deloc. asa ca asta va spun si eu.nu vreau sa par mafalda, sfatoasa sau mare vizionara, dar as vrea sa va pot fi de folos.si cum altfel decat cu propria mea experienta?
in momentul de fata nu prea sunt in stare de mari oratorii...starea de spirit nu-mi permite...n-o sa va las in ciuda tristetii care ma incearca...o sa va spun un mic secret pe care si eu l-am invatat de la cineva- scoala careia doriti sa-i serviti nu e o scoala oarecare, ci una de ingeri...asa ca fiti copii frumosi si jucati-va...sa nu va fie teama de sentimentul penibilului...sa nu-l aveti...credeti cu sfintenie, pana la nebunie in ceea ce spuneti acolo...asta e o conditie ca cei care sunt in fata voastra sa va creada...inainte sa va creada, trebuie sa credeti voi...daca faceti asta, pariul e castigat.nu va duceti cu cine stie ce tehnici de interpretare, nu folositi tertipuri crezand ca pacaliti cu cine stie ce talent...daca nu stiti ceea ce spuneti si nu credeti, sunteti goi in fata comisiei...credeti-ma!atunci cand capul e gol...se vede...nu e greu.
ganditi-va la copii...la jocurile lor care niciodata nu sunt o simpla joaca...pt ei sunt o realitate...iata de ce ii credem atunci cand plang pt ca zmeul( vecinul de la 2 ) i-a rapit...pt ca ei chiar cred ca i-a rapit...pt ca atunci cand esti copil te implici cu tot sufletul tau...pt ca atunci cand raspunzi in fata profesoarei cu buba in genunchi si fustita plisata nu te gandesti nici o clipa ca e sora ta.
intrati in sala de examen cu credinta in voi, in cei din fata voastra si-n Dumnezeu. cei pe care s-ar putea sa-i credeti la un moment dat " pluton de executie " sunt la randul lor oameni cu o sensibilitate iesita din comun...iata de ce, culmea, vor parea mai insensibili ca o stanca... nu e deloc asa...simtiti-va bine si nu uitati sa pastrati contactul vizual.e foarte important.aveti insa grija ca ochii vostri sa nu fie goi!!!!!
in speranta ca v-am fost de folos, va doresc sa plecati la examen cu fruntea sus, plini de pasiune si de credinta ca aveti sa spuneti ceva si sa daruiti multe privitorilor si implicit examinatorilor vostri.
in incheiere, imi voi permite sa parafrazez pe cineva care mi-a influentat definitiv conceptul de viata, dar caruia nu-i voi spune numele: CINE NU A CREAT NICIODATA TEATRU, NU INTELEGE CUM ETERNITATEA POATE EVOLUA!
Asa ca bafta la creat nemuritorilor!!!

*********************************************************


Dragii mei, se discuta mult, mai ales pe privat de "genurile" de poezii cu care trebuie sa veniti la admitere.
Lumea nu stie ce este poezia de "forta". Oamenii cauta balade, doine, unii nu stiu daca fabula este poezie comica sau nu.

Am discutat cu seful de catedra de la actorie, conf.univ.dr. Adtian Titieni. Mi-a spus ca nu este obligatoriu sa veniti la examen cu balade sau doine, de exemplu, daca nu va place sa le recitati.
Trebuie sa aveti in repertoriu texte care sa va fie voua dragi, pe care sa le spuneti firesc. "Diferite ca gen" inseamna sa nu invatati doar poezii de dragoste, de exemplu, caci daca va prezentati la examen asa, ar fi ca si cum ati canta la chitara cu o singura coarda. De aceea este bine sa va alegeti texte care sa va reprezinte si sensibilitatea, si umorul, si inteligenta. Cu cat sunt textele mai variate, cu atat dati voie comisiei sa se edifice in privinta voastra mai repede si mai usor.
Nu uitati ca acolo, in fata comisiei, trebuie sa va aratati toate punctele forte. Profitati de asta, si alegeti textele astfel incat sa ii tineti pe oamenii aceia cu ochii si cu urechea la voi.

Sper ca acest mesaj este suficient de clar incat sa explice mare parte dintre nedumeririle voastre.

Va atrag atentia inca o data ca acesta este un forum de discutii, unde voi va exprimati parerile liber, in functie de cum ganditi. Informatiile pe care vi le impartasiti nu au caracter oficial, sunt simple impresii. Puteti tine cont de ele sau nu, la urma urmei, fiecare are liberul arbitru la purtator.


Sa faceti fishe de lectura la piese, cu personaje, relatia dintre ele si cu povestea. Asa o sa va fie mai usor sa va amintiti in vara, cand o sa le mai cititi inca o data, pentru improspatare.

Poti, in schimb, sa te mobilizezi mai mult si sa ai zile de examen cand "ingerul coboara", si sa fii sclipitor. Spre deosebire de altii, care au mai mult talent, insa sunt cuprinsi de emotii majore si nu pot da totul in examenul de admitere. De aceea, unii intra din prima, altii mai incearca si la anul. Si, apropo, nu va lasati pacaliti de stangaciile bobocilor, din primul an. Sunt normale, si sa nu uitam ca profesorii din comisie sunt oameni care traiesc pentru teatru, si au ochiul format. Detecteaza impostura, dar si talentul. Sunt si greseli, caci este un examen eminamente subiectiv, insa pentru asta anul intai este eliminatoriu.

Tavy>> Gaseste-ti texte care sa te reprezinte, pe care sa le poti comunica firesc. Poti sta pe scaun, daca ai nevoie, vezi, insa, sa nu stai tot examenul pe scaun. Poti folosi si pixul, daca ai un text in care trebuie sa descrii un pix, sau trebuie sa notezi ceva. Nu arunca cu el in comisie, ca nu e funny. Nu vorbi cu personaje imaginare, localizate in culise sau intr-un loc vag, din spatiu. Daca ai un text in care spui ceva, cuiva, priveste pe cineva din comisie, si spune-i. Nu vei intalni ochi de peshte, cel la care te uiti te va sustine.
"Patanii" nu se prea intalnesc la admitere, comisia vrea sa vada tot talentul vostru, asa ca va incerca sa va scape de emotii. Nu se pun bete in roate, nu este in interesul nimanui.




pe mine m-au pus sa reinterpretez fiecare poezie. adica: eram exact in mijocul uneia, cuprinsa de pasiune, de simtiri si ma intrerupeau, dandu-mi ca tema schimbarea totala a situatiei. normal ca am luat totul in serios, ca pe o provocare vrand sa pot face fata situatiei si a fost bine. iti pot pregati tot felul de astfel de joculete. conteaza cum le faci fata.


Puiule, ai inteles gresit. Profesorii nu iti pregatesc "joculete", ci iti dau semnale.
Daca te tot intrerup si te pun sa iei poezia de la capat, sau te pun sa zici alta, dupa care iar te intrerup, e semn clar ca ceva nu este in ordine la tine, ca, in loc sa comunici firesc, esti blocata intr-un anume fel de trista "recitare". Te trec prin texte, fulger, pentru a te debloca din paradigma, si pentru a te aduce la faza in care spui textele curat, firesc, simplu. Comisia simte "pregatirea" aceea, la care multi dintre voi apeleaza, si care nu reuseste decat sa va transforme in marionete care "interpreteaza" textele.
Daca stricaciunea nu este prea mare, dupa o runda de intreruperi, comisia vede ceea ce trebuie: talentul vostru, curatit de automatisme, oratorie si fals.
...Ceea ce imi aduce aminte de un sfant sfat pe care vi l-am tot dat: nu invatati textele cu "interpretare", invatati textele "ca pe apa", caci la un asa "atac", memoria nu are voie sa va faca probleme.

Capisci?


Anul trecut am fost sa vad montarea scrisorii pierdute la casandra, excelentissima, de altfel. Un gigolica, in spate, suiera acut replicile celebre, pentru a o impresiona pe ciuperca mondena care il insotea. Mi-am muscat limba, simteam sa ma iau de el, insa am tacut, pentru ca nu voiam sa maresc circul deja creat. In plus, era la spectacol si Doru Ana, si m-am gandit ca daca el nu zice nimic, o face tot pentru a-i proteja pe minunatii copiii de pe scena.
Insa.
Ca un pradator, la incheierea spectacolului, cand toata lumea pleca spre casa, l-am agatat pe imbecilul gigolo la iesire, si de fatza cu matracuca, l-am taiat scurt cu biciul sarcasmului.
A balmajit, rosu, ca cine sunt eu, sa il admonestez. I-am spus ca sunt actrita.
...Si nu am mai continuat: "Tu, in schimb, creier de gaina, cred ca esti marinar si ai permisia... rusinos de scurta."



Pentru voi, cei nestricati, am un sfat: sa va intre in cap ca la examen concurati pe locul vostru! Asta e mentalitatea cu care trebuie sa veniti in fata comisiei. Daca voi credeti in talentul vostru, si comisia va crede, caci adora sa fie impresionata. Nu este in interesul nimanui sa intre loaze in facultate, caci e greu de lucrat cu ele...



Fabula este obligatorie in repertoriu in masura in care comisia vrea sa iti vada si calitatile comice, deci, da. Este mai mult decat o poezie comica, pentru ca implica si doza de ironie si sarcasm amar. Pare paradoxal, insa cand spui o fabula bine, ai sa vezi, nu cauti sa fii comic, ci sa arati ca esti inteligent.



Nu stiu cat de potrivit este "Zita", pentru ca nu stiu ce fel de persoana esti. Ai putea sa mai cauti, totusi, 70% dintre fete vin cu Zita la examen. Ar fi cool sa fim putin mai originale, nu?
Nu va mai aruncati la texte care te obliga sa joci, caci nu le puteti duce. Gasiti-va texte prin care sa puteti comunica normal si firesc. Repet pentru a mia oara: comisia nu vrea sa vada actori interpretand, acolo, in examen, ci oameni cu aptitudini.

alegeti un monolog pe care sa poti sa il simti nu pe care sa poti sa il joci... in felul asta nu vei avea probleme cel putin in ceea ce priveste emotiile...

E foarte greu, daca joci betia. Incearca sa mai cauti monoloage, care sa fie aproape de varsta ta, de experienta ta de viata. In general trebuie sa evitati monoloagele personajelor baute sau nebune. Pentru ca va obliga sa "jucati". Comisia nu vrea sa vada decat ca aveti aptitudini, si ca puteti comunica un text exact asa ca in viata reala. Testul cheie este acesta: spuneti mamei sau unui prieten textul, exact asa cum stati voi de vorba de obicei. Daca simtiti ca o/il captati in poveste, si asculta cu interes, pariul este castigat.

Creatie, necreatie, textul trebuie COMUNICAT. Nu conteaza cine scrie textul, daca tu captezi atentia comisiei inseamna ca ti-ai asumat povestea. Exista si cazuri in care oamenii spun un text scris de ei, si, prin nu stiu ce transformare, in loc sa il spuna normal, simt nevoia sa il joace. Paradoxal si trist.

Balada chibritului de George Toparceanu

locuiam intr o odaie de la ultimul etaj
strada universitatii casa mare cu grilaj
casa asta cu proprietar bigot
n avea electricitate cand colo avea detot
intr o noapte pe la unu ma ntorceam de la un chef
cand colo in capu scarii iese o u8mbra n relief
si un glas dulce de cucoana ma intreaba cam soptiit
"am ramas pe intuneric domnule n ai un chibrit?"
cine o fi?vre o locatara poate stie unde stau
fara multe ganduri negre scot chibritul si i l dau
si mai urc o scara buna cand sub albul clar de luna
zaresc o dama bruna imbracata n pijama
"e asa de frig afara mi se pare c am racit
domnule sa facem focul scoate iute un chibrit"
o servesc la repezeala si mai urc incun etaj
cand colo o dama bruna si frumoasa ca un paj
"...................................(nu mai stiu versu`)
sotul meu e dus de acasa n ai matale un chibrit?"
scotocesc prin buzunare de necaz le ntorc pe dos
"n am decat o gamalie vezi si tu acolo jos"
sus la mine in odaie intru si raman tablou
o amica avea cheia m astepta ca pe un erou:
"de trei ceasuri stau in bezna esti asa nesuferit
nu te mai uita ca prostul scoate iute un chibrit"
simt ca mi sare tandara asta e curat parjol
"ce s eu fabrica de fosfor?sunt regie?monopol?
de cand am intrat in casa tot chibrit chibrit chibrit
dracu sa va ia pe toate nu mai am s a ispravit!"


Ion Caraion - Cantec de pecingine



Grijania ta de dragoste, târfă, muiere,
Care treci pe bulevarde si puti a tăcere
Care umbli-n ureche, cum râcâi in ochi ...
De-as fi meletar, ce te-as prinde de rochi,
Să te zgâlţii nevastă:
Ascultă, cucoană, ţi s-a făcut, ori esti proastă ?
Pe prispele casei - ştii, prispele goale ...
Mă pupau dimineţile-n creştet, mă strângeau curvele-n poale.
Degeaba ... Nu auziseră de toate
scârbele buruienii mele amare.
Credeau că am buzunarele pline şi mă căutau în buzunare
Venea toamna cu o pâine sub pardesiu
Şi mă întrebau pietonii:
Tu eşti vizitiu?
Terfelită lehuză, plină de bube, de râie,
Înjurătura nu mai putea să ne doară,
gândul nu ne mai mângâie,
Tremura, doar, în bluzele visului
câpiu-paparudă.
Amintirile se uitau in fundul meu ca să râdă,
Când scormonit de nelinişti, ca-n jug un rasteu,
Mă mai intâlneam, uneori seara, cu sufletul meu.


Celei din urmã
ion minulescu

Ochii negri,
Parul negru,
Si-mbracata-n negru toata,
A trecut ca-nfiorarea unei umbre pe-nserate...
Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropata?
Cine-a fost fantoma-n doliu la al carei tragic piept
Palpitau trei asfodele ca trei guri insangerate?...
N-o fi fost necunoscuta ce m-asteapta
Si-o astept?...

A trecut...
Era-mbracate ca miresele lui Crist
Cand coboara-ngandurate albul treptelor tocite.
Ochii ei sorbeau apusul cu nesatul unui trist
Demon, smuls din intuneric
Si-aruncat in plina ziua -
Ochii ei, reflexul unor aiurari netelmacite,
Se dublau ca-ntr-u suprema sarutare de adio.

A trecut...
Si-n urma celei de purta cu ea secretul
Frazelor turburatoare de seninuri fara pata,
Am ramas sa-i sorb parfumul
Si sa descrifrez regretul
Asfodelelor fanate ce-i cazusera din piept...
Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropata?
N-o fi fost necunoscuta ce m-asteapta
Si-o astept?...




care-i limita bunului simt in ceea ce priveste lungimea monologului?

cam o pagina si jumatate de caiet studentesc. Trebuie sa aiba un inceput care sa starneasca interesul, sa te asculte oamenii, si un final care sa fie interesant.


Catalin, te asteptam la examen. Numai incercand iti vei da seama daca vrei sa faci asta sau nu. Tu, in primul rand, trebuie sa decizi daca asta este visul tau. Ia lucrurile bune din ceea ce se vorbeste pe aici, caci, dragul meu, daca asa ti-e dat, sa faci profesia asta, trebuie sa fii puternic, tot timpul se va gasi cate cineva care sa incerce sa iti otraveasca visul. In special oameni care nu au nici o legatura cu profesia de artist, care inseamna, inainte de orice, sensibilitate si atentie fata de cei din jur.

P.S. Fata de 30 de ani care a intrat anul trecut este geniala!!! Experienta de viata, varsta, studiul, talentul ei au lasat comisia muta de admiratie.

Invata poezii. Diferite ca stil, sa nu fii la fel in toate. O poezie sensibila, doua fabule, o poezie de forta, o poezie populara.
Gaseste-ti un cantecel care iti place. Sa nu fie lung, insa trebuie sa te reprezinte, sa iti faca placere sa il canti.
O povestire.
Doua monoloage, tot asa, diferite (daca unul este de forta, celalalt sa fie sensibil; daca unul este vesel, celalalt sa fie mai trist).
Invata textele la perfectie, fara sa le "interpretezi". Nu cauta texte "clasice" grele, care iti depasesc experienta de viata, caci nu vei putea sa le spui firesc.
Cand ajungi in fata comisiei, alege-ti pe cineva din juriu, ca si cum ti-ar fi interlocutor, si spune-i textul, fara sa il joci, fara sa faci nimic. Simplu. Asa cum povestesti cu mama sau cu prietenele.

E suficient pentru ca cei din comisie sa poata aprecia.

Daca mai ai intrebari, sunt aici.
Nu-ti fie frica (prea mult ), cu totii am trecut prin asta, este mult mai simplu decat pare.

A, si te rog sa citesti piesele pentru proba scrisa, ca sa ai idee despre ce se intampla acolo.

Indiferent de viitor, faptul ca teeceti printr-o facultate nu are cum sa va strice. E vorba de exercitiul studiului, care va va imbogati, in primul rand, ca oameni.

sfaturi...

Adica ai de ales intre a deveni inginer sau artist...Sa vedem...Trebuie sa iti raspunzi tie daca: iti place mai mult sa stai pe scaun, sau in picioare; daca vrei sa vorbesti, sau sa scrii linii de cod avand in ochi o lumina inteligenta; daca te simti confortabil in fata monitorului, sau proiectat pe marele ecran; daca iti place sa faci calcule, sau sa citesti romane; daca te simti mai bine singur, in birou, sau in fata a sute de ochi curiosi; daca vrei sa faci bani foarte multi, sau sa alergi pe la castinguri nesigure, cu sendviciul de ieri in borseta goala...
E greu.
Ai de ales intre real si uman.
Invata o povestire si spune-o prietenilor tai ca si cum ar fi o intamplare adevarata, si daca lor li se pare ca o relatezi "artistic", alege calculatoarele.


originalitatea actorului nu are nici o legatura cu tehnica teatrala al carei adept poate fi.Lipsa de naturalete vine tocmai din nestapanirea unei tehnici care sa permita o coordonare deplina intre minte si corp.E jalnic sa simti dar sa nu poti exprima...In fine,vreau sa subliniez ca e musai ca,inainte de toate,noi-tinerii "actori"(as spera fara ghilimele),sa ne avantam cu credinta in "meserie",indiferent daca o facem de capul nostru sau ca adepti ai anume tehnici teatrale.Aceasta din urma,in fond,e tehnica profesorilor nostri,filtrata prin satisfactia proprie-pe care o ofera sau nu.
unduirile de pe ringul de dans nu ascund nici un gand,pt ca nu creeaza unul.Cred ca teatrul nu e gestica exagerata,ci mai intai gand si putere de a il percuta prin intermediul miscarii scenice.D'aia ziceam de coordonare a mintii cu trupul.Asta presupune,inainte de toate,cunoastere a lor...

.Nu va alegeti poezii populare decat daca vreti sa le spuneti voi, iar poezie de "forta" nu mai exista, decat in sensul ca trebuie sa va alegeti un text in care sa transmiteti ceva ferm. A spune un text de forta inseamna personalitate, nu urlet.

In primul rand pentru a putea fi actor trebuie sa ai anumite date, ca nu facem teatru doar de dragu de al face, necesiti anumite date (TALENT in primul rand, fizic, empatie, emotivitate, sa fii extrovertit, sa ai ureche muzicala, sa ai voce, sa ai creier pentru a putea gandi si analiza un text dramatic etc) E! dupa aia ai nevoie de o tehnica. Stiti voi ca actorii se impart in 2 categorii cei cerebrali care gandesc fiecare miscare pe care o fac in scena, si cei instinctivi care pur si simplu simt ce au de facut dar nu isi pot explica de ce au facut acel lucru.(E bine sa le combini pe amandoua). Si daca vrei sa ajungi actor doar de dragu de a aparea la tv (sa te vada maica-ta in telenovele sau "La bloc") mai bine lasa-te de meserie si prostitueaza-te ca e acelasi lucru. Nu se poate ajunge la o concluzie in ceea ce priveste "ce inseamna a fi actor" da insumeaza si tu ce am spus mai sus si-ti faci o imagine de ansamblu (despre un actor bun, nu erori)

Ziceam ca esti in comisie, si ai doi candidati: o scandurica nesigura, cu vocea fluturel, si un alt candidat, care zgrangane cu incredere si talent la un instrument. Etapa este eliminatorie. Cine trece, cine pica?
...Lasand gluma la o parte, scoateti-va de la naftalina toate aptitudinile, tot ceea ce fac din voi material bun de artist.

Nu scrie nicaieri ca daca poti canta excelent devii automat un bun actor, insa ceea ce vreau eu sa va punctez este ca nu trebuie sa neglijati felul in care aratati, in care va prezentati, in care va miscati, vorbiti, cantati...La cantat am pus un accent, pentru ca aceasta proba este eliminatorie. In plus, cum spuneam, veti canta si in ultima etapa.

Pot sa va garantez ca, daca veti intra, faptul de a stii sa cantati la un instrument nu poate fi decat benefic pentru cariera voastra de mai tarziu.

O povestire si un monolog. (Nu strica sa ai cate doua de fiecare)
Preferabil sa fie diferite ca registre, nu?!
V-as sugera sa lasati comoditatea la o parte si sa invatati mai multe texte.
Un periplu prin repertoriul vostru vast nu poate decat sa va puna in valoare mai mult.
Sunt oameni care vin cu doua texte si se mira de ce pica. Pai!? Cum sa te evalueze profesorul, cand tu nu ai materialul cu care sa jonglezi?

Inainte sa intri cel mai inalt scop al vietii tale este sa intri la teatru! Si te straduiesti din toate puterile sa il atingi.Ti se pare ca nu e nimic mai important in viata decat asta!Ca dupa ce intri va super tare!(Eu nici nu prea imi puneam clar probl ce va fi concret dupa,parea ceva ireal oricum)...
Si intri!Si dupa ce intri(nu chiar imediat, cam dupa un semestru) trece starea euforica si realizezi ca problema NU e sa intri (o sa ziceti...ia uit-o si p asta, s vede cu sacii in caruta si acum ii da mana sa vorbeasca.poate asa e DAR).ci c faci mai departe!Scoala nu este c ti-ai imaginat, viata nici atat!Sunt multi, prea multi studenti si dupa patru ani muuuuuuuulti, prea muuuuuuulti actori!De aceea d f multe ori refuz sa ma gandesc c voi face cand termin...i cu toate astea nu ma vad facand altceva cu toate riscurile p care le implica alegerea mea! Dar am si eu un sfat (l-am primit si eu acum doi ani de la un OM): Daca nu te arde, daca nu simti ca mori fara asta NU o face!Pt ca altfel nu rezisti si u are nici un rost!


Fratilor!Examenul de admitere la teatru nu e un examen de actorie!Cine crede asta si actioneaza in consecinta va pica 25 de ani la rand!!!!!!!!!!Admiterea la Drept consta intr-un examen de avocatura?Te pun aia sa pledezi intr-un proces?Nu!Se da gramatica,istorie etc.!!La Medicina te pune la Admitere sa operezi de hernie o baba?Nu!Se da anatomie,biologie etc.!Asa e si la teatru!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!


Am dat acum doi ani, am picat. M-am dus la o particulara la actorie, m-a costat o groaza de bani si am stat mai mult ascuns de armata decat am facut actorie. Am plecat de acolo dupa un an si jumatate. Am stat calm vreo opt luni de zile si dupa aceea am venit foarte normal si linistit sa dau la UNATC. Am intrat! De ce? Pentru ca m-am dus EU la admitere si nu am trimis un Tibi care se credea deja un pic actor...
Cat despre texte, cred ca discutia si agitatia e prea mare pe tema asta. Eu sunt convins ca nu intereseaza pe nimeni din comisie textele tale... vor sa te vada pe TINE.
De asemenea, cateva vorbe pentru cei care au dat si au picat sau cei care se pregatesc sa dea... Ati mai auzit chestia cu visul si toate povestile alea. Nu va crispati si nu va panicati! Eu cred ca daca vrei sa faci o chestie, tot o sa o faci pana la urma si incercati sa nu va incrancenati, orice s-ar intampla...
Si inainte sa intru in facultate si mai ales dupa ce am intrat am observat ca orice chestie care tine de actorie trebuie sa o gafezi de vreo 9 ori pana sa-ti iasa o data si bine si sa o poti repeta dupa aceea. Puteti sa ma credeti pe cuvant sau sa credeti ca sunt eu ghinionist si nu-mi ies lucrurile din prima... e pe barba voastra!

consider ca orice examen e ca o bariera, unii sar peste, altii trec pe sub ea.
Ce vreu sa spun ? La examen nu pica doar cei mai prosti, ci si cei mai buni. Da, da, crede-ma.
Cei care nu cred asta sunt idealisti.

Daca vreti o exprimare "plastica": lumina puternica orbeste si nu mai vezi nimic ca-n intuneric.

Nu v-as recomanda negativul, desi nu il interzice nimeni. V-as recomanda ca ceea ce cantati sa fie cu bucurie si din suflet. Daca aveti o voce pregatita indelung, puteti canta si o melodie straina, nu sunt criterii de alegere, decat cele de bun simt. Un cantec romanesc, vesel sau trist, care sa va puna in valoare, este, iarasi, bine primit. Daca abordati partituri grele, nu uitati ca veti avea emotii mari, care s-ar putea sa va dea in voce niste vibrato-uri inoportune.

eu cred ca toate personajele se afla in noi, in fiecare om, iar actorul e un om foarte rafinat, care comunica foarte bine cu sufletul lui, si care scoate pe rand, din sine (si nu din exterior) fiecare personaj. ce am spus despre experienta proprie, asta este altceva.. ma refeream la faptul ca actorii trebuie sa fie in stransa legatura cu realitatea, trebuie sa se inspire din lumea care ii inconjoara sau dintr-o lume care, o data, a fost realitate. si asta pentru a crea ceva veridic, ancorat in realitate si nu fabulatii fara nici un fel de fundament.


E bine ca te surprinde textul. Inseamna ca "are potential". E normal sa nu te mai surprinda dupa cateva lecturi. Insa aici e clinciul. Trebuie sa devina al tau, si tu, cand il spui comisiei, sa provoci exact ceea ce ti s-a provocat tie, adica sa surprinzi. Nu e vorba de banalitate aici, ci de un moment din viatza. Ia gandeste-te tu, de cate ori ai povestit un lucru marunt, care pentru tine insemna mult, si ai reusit sa captezi atentia? Aproape de fiecare data. Nu ai captat-o cu subiectul in sine, ci cu atentia pe care i-ai acordat-o si prin felul in care l-ai povestit.
Comisia asta vrea sa vada. Oameni care stau in fatza lor si vorbesc despre ceva ce pare ca se naste atunci din suflet. Munca nu este atunci cand te chinui sa "interpretezi", ci atunci cand dobandesti firescul, transmitandu-l ca atare.

Monologul poate fi creatie personala, iar comisiei trebuie sa ii comunici acest lucru. E adevarat ca profesorii din comisie nu stiu toate monoloagele care apar pe lume, insa mi se pare penibil sa spui un monolog scris de tine si sa il atribui altcuiva. In primul rand ca insulti buna credinta a comisiei, in al doilea rand ca asta dovedeste ca nu esti multumit de un lucru creat de tine. Daca spui un text care iti apartine, si el este si scris bine, si spus bine, ai de doua ori avantaje.
Te sfatuiesc sa ai, pe langa monologul scris de tine, si un altul, din literatura sau dramaturgia universala, ca si contrapunct.
Sa fie diferite; daca unul este vesel, celalalt sa fie trist.

Sub nici o forma nu incercati sa improvizati texte pe loc, pentru a salva faptul ca nu sunteti pregatiti. Nu puteti insela vigilentza oamenilor din comisie, care sunt acolo pentru a va ajuta, nu pentru a face politie cu voi.

Nu sunt multe texte de invatat, asa ca, burta pe ele!